Modern slavery

Angajații din depoiztele Amazon urinează în sticle ca să nu fie sancționați.

2018, secolul 21, civilizație, egalitate în drepturi. Inserează aici încă o sută de principii legate de umanitate. Oricum nu ajută la nimic.

Pe lângă asta, unii au mai fost penalizați și pentru că s-au îmbolnăvit. Ca și cum asta ar fi fost tot din vina lor și cumva trebuiau pedepsiți. Iar lucrurile astea nu s-au întâmplat în vreo țară din lumea a treia, cum a fost cu Nike în 1992. Lucrurile astea s-au întâmplat într-unul din leagănele civilizației moderne, în UK, în anul 2018. Probabil în depozitul ăla lucrează și câteva zeci de români. And nobody gives a shit.

Între timp, Jeff Bezos se uită liniștit la săraci de pe tronul lui din aur inscripționat cu „World’s Richest Man”.

Și aici revin în legătură cu ceea ce am scris și în articolul despre Cambridge Analyitica. Se întâmplă pentru că nu există alternative. Nu neapărat alternative pentru angajații de acolo care în ciuda incorectitudinilor la care sunt supuși acceptă ca să aibă cum pune o pâine pe masă, cât o alternativă pentru cei care ar putea să aducă îi aducă pe Jeff Bezos & compania cu picioarele pe pământ și să le spună „sunteți niște gunoaie și niște de mizerii de oameni și asta o să se oprească acum„ – respectiv clienții. Sutele de milioane de oameni care cumpără de pe Amazon. Nu au o alternativă. Nu există cineva la fel de mare ca Amazon care să aibă infrastructura, produsele și facilitățile oferite clienților. Amazon nu e o revoluție în domeniu dar în continuare nu are rival.

Sau ar mai fi guvernele, UE (mă rog, excluzând UK din ecuație) și instituțiile abilitate, care dacă ar vrea ar putea să se asigure că lucrurile de genul ăsta nu or să se mai întâmple sau dacă se întâmplă atunci cei responsabili better be preparing their assess. Dar în momentul de față, un nene la costum care vorbește despre drepturile omului nu îl ajută cu nimic pe ăla care se pișă într-o sticlă ca să nu fie dat afară. Viability, people, viability.

Nesimțire, indiferență și oameni

Cambridge Analytica nu doar că abuza de datele tale personale, ci chiar voia să îți arunce asta în față.

Adică mai pe scurt, după ce colecta și ultimul bit de informații personale legate de tine, îți oferea și posibilitatea să le vinzi companiilor interesate fiind plătit tot în moneda dezvoltată de ei.

Eu te spionez, colectez date despre tine după care îți ofer posibilitatea să îmi crești businessul vânzându-ți acele date unor companii.

Iar chestia asta se reflectă în viețile oamenilor în mod indirect dar influent, întrucât lucrurile de genul ăsta influențează de multe ori deciziile oamenilor în legătură cu alte lucruri care mai apoi vor avea consecințe tot asupra lor. Politics & shit. S-a întâmplat deja în Mexic. Mai nou campaniile de susținere politică îi vor prezenta omului FIX ceea ce vrea el să audă și FIX din partea cui vrea să audă acel lucru. Iar deciziile de genul ăsta pe care fiecare individ le ia se răsfrâng mai apoi în mod inevitabil asupra societății și a generațiilor viitoare.

Și se întâmplă din două motive.

Unu, din cauza indiferenței. E greu pentru un singur individ să vadă imaginea în ansamblu. „Păi ce mă interesează pe mine asta, ori că văd reclama x ori y tot aia e. Mai departe de atât nu are cum să ajungă.”

Doi, din cauza lipsei de alternative. Cambridge Analytica ar fi continuat să facă ceea ce știa mai bine și în ziua de azi dacă nu era scandalul cu Facebook. Și realistic vorbind, în momentul de față nu există alternativă pentru Facebook raportat strict la scopul pentru care a fost creat și pentru care e folosit, respectiv relațiile sociale. Nu mă refer la facilități, utilitate și alte căcaturi, că asta au încercat să facă mulți și nu au reușit. Mă refer strict la faptul de a menține legăturile dintre oameni. Degeaba vii tu cu o platformă mai bună de zece ori din punct de vedere tehnic decât Facebook atâta timp cât reachul tău e de o sută de ori mai mic decât cel al Facebook. Și ăsta e doar un exemplu, „Facebook” poate fi înlocuit cu orice gigant din orice domeniu în momentul de față.

What is the solution?

LocalBitcoins.com și BitPM

Pentru cine nu știe, BitPM e o companie românească care are un terminal pentru vânzare/cumpărare de Bitcoin amplasat la etajul 1 al Iulius Mall din Iași. Am vândut de câteva ori la ei, totul a funcționat super ok și rapid, nu am întâmpinat nici un fel de problemă.

Totuși, am folosit săptămâna trecută localbitcoins.com (link de afiliat) pentru prima dată. De obicei mă deplasam până la Iași ca să vând criptomonedă, dar de ce să o fac dacă pot să nu o fac? Am zis să încerc și așa, prin localbitcoins, știam că e un site de încredere și decât să pierd eu o zi întreagă pe drum până la Iași și înapoi, prefer să stau acasă și să fac totul din fața PC-ului.

Site-ul oferă diferite opțiuni de vânzare sau cumpărare, atât cu traderi din România cât și din străinătate. Practic, modalitățile de plată pleacă de la transfer bancar sau PayPal până la coduri PaySafeCard sau Western Union.

Site-ul oferă facilitatea de escrow, adică Bitcoinii nu ajung în contul traderului decât după ce confirmați voi că ați primit fondurile în contul bancar sau orice altă metodă de plată ați ales. Plus two-factor authentication pentru securitate, lucru care pentru mine e un must-have la orice ține de bani sau informații personale importante.

Am făcut o tranzacție de 200 de euro, transfer bancar internațional. Rata de schimb a fost super ok raportată la cursul zilei de vineri, când am creat trazancția, undeva la 0.80% diferență față de prețul pieței. Am primit banii astăzi în contul bancar. Hasteless and simple. Traderii sunt de încredere, vă recomand să faceți tranzacții cu oameni care au măcar câțiva ani în spate pe site și câteva sute de tranzacții.

O să îi mai vizitez și pe băieții de la BitPM, dacă am nevoie de cash urgent, dar majoritatea tranzacțiilor de acum înainte o să le fac prin LocalBitcoins.com. În orice caz, recomand ambele servicii. Long live Bitcoin!

Comentarii de pe internet

Screenshot_1_compressed

Știrea de mai sus e de pe adevarul.ro. Remarcând înainte de toate cât de inteligent a subliniat autorul acestui articol faptul că „Tataee a mai colaborat cu artişti ca Akcent, Bitză, Andreea Antonescu, Cristina Spătar şi Adriana Rusu”, adică el a colaborat cu ăia și nu ăia cu el, dau scroll să mă uit la comentarii. Și văd asta.

Screenshot_2_compressed

Doi idioți care au simțit nevoia să comenteze pe Internet cât de fericiți sunt ei că pleacă Tataee din țară și cum România o să devină un loc mai bun fiindcă scăpăm cu toții de un artist care a influențat atât de negativ istoria muzicală a acestei țări, care a stricat dom`le copiii cu versurile lui scârboase pline de înjurături.

Nu înțeleg comentariile de pe internet. Adică le înțeleg doar partea subiectivă, dorința și posibilitatea individului de a se afirma sub un pseudonim și de a își susține sus și tare părerea fără a putea fi contrat prin argumente solide întrucât nu știe nimeni cine e. Idiotul care comentează simte prin asta un fel de ego-boost, adică în mintea lui se gândește „ia uite cum eu, Ionel, mi-am exprimat părerea pe Internet și le-am dat ălora peste nas prin faptul că nu au cum să îmi răspundă în mod direct iar asta înseamnă că am câștigat discuția”. Ionel nu își dă seama că e un labagiu trist care își crește stima de sine prin comentarii pe internet. Și internetul e plin de Ionei.

În altă ordine de idei, Tataee pleacă din țară. Desigur, prin alte locuri au apărut și reacțiile precum că „pai cum adică pleacă, el care zicea că își dedică viața muzicii și cartierului, iar acum pleacă unde e soare și frumos?”. Păi exact asta a făcut, și-a dedicat viața muzicii și vieții de cartier. Omul are 41 de ani și a demonstrat ce avea de demonstrat. Nu ar avea rost să își continue existența împreună cu familia lui într-o țară în care nu ai niciun motiv să exiști decât dacă ești politician în funcție și ai de tras din banii publici.

Atenție, conținut explicit!

Ce, v-ați gândit de ce am mai pus avertismentul în titlu dacă imaginea e prima care v-a sărit în ochi? Păi fix același lucru m-am întrebat și eu când am văzut postarea asta pe Facebook.

Screenshot_1_compressed

WARNING: GRAPHIC CONTENT! Dar omul când dă scroll pe Facebook se uită mai întâi la imagine și după la text. Și chiar dacă nu ar fi așa, literalmente imaginea îți sare în ochi, adică nu ai cum să te uiți la altceva înainte să vezi ce e în imagine.

Și când te gândești că pagina în sine are 17 milioane de like-uri dar n-au găsit o persoană cu IQ cel puțin deasupra unei maimuțe să se ocupe de social media… Panarame.

Dezvoltare personală

Vorbeam cu cineva săptămâna trecută despre dezvoltarea personală și toți papițoii ăștia care „inspiră” oamenii să devină mai buni și mai capabili. Vorbeam adică eu am spus că ăsta e un căcat în timp ce persoana cu care discutam de fapt voia să se apuce de așa ceva. N-am picat chiar pe subiect.

Dar părerea mea e aceeași și o s-o dezvolt un pic. Nu îi înțeleg/nu îi suport. Nici pe cei care practică conceptul ăsta și nici pe cei care participă. E peste limitele mele de înțelegere de ce ar avea nevoie un om de un alt om să îi spună că poate să facă chestii? Și cum dracului funcționează asta, cum te „dezvoltă” personal atâta timp cât la seminariile astea nu înveți nimic, dar nimic practic. Nimic care să te ajute la job, acasă, în viața personală, oriunde. Nu te învață nimic. E doar un nene care îți spune „tu poți să faci orice, ești bun, ești inteligent, ești cel mai tare. Acu` dă banii încoa că mai am și alții de păcălit la rând”.

Și oamenii ăștia care țin cursuri de dezvoltare personală nu au făcut nimic concret în viață, dar nimic. De fapt au ratat în viață. Nu au reușit să obțină nimic sau să facă nimic util pentru societate așa că s-au gândit să îi învețe pe alții cum să facă ceva dacă ei nu au putut. Și e un paradox absolut. Singurul succes relativ în viață al oamenilor ăștia e exact ceea ce fac ei în momentul de față, e singurul mod prin care au ajuns cunoscuți. Că le-au spus altora că pot să facă ce n-au putut să facă ei înșiși. Înainte de a fi traineri sau cum dracu` le zice, au dat chix complet. Asta e prima dată când au reușit să obțină ceva, iar ceva-ul ăsta e oricum un zero absolut pentru că succesul lor se bazează pe vulnerabilitatea și nesiguranța unor oameni slabi. Oameni care au nevoie să fie împinși de la spate pentru că singuri nu pot să facă nimic. Instinctul de turmă.

De ce nu pot oamenii să se ghideze singuri în viață? De ce ÎNCĂ cred oamenii astfel de bazaconii?

Și mai e ceva amuzant. De obicei cursurile astea de dezvoltare personală costă ceva și nu se duce oricine la ele. Ai nevoie de câțiva bănuți să participi la așa ceva. În general publicul e format din corporatiști workaholici care se simt neîmpliniți pe toate planurile și au impresia că viața lor de căcat o să se schimbe în roz dacă e cineva acolo să îi susțină moral sau poate chiar să o facă pentru ei. Și mai sunt pizduțe care lucrează prin HR sau PR și sunt un fel de șefe acolo la ele în corporație. Gen femei care lucrează în poziții de conducere și au o mulțime de oameni în subordine dar în același timp nu pot să își organizeze sau controleze viața personală.

Rusia și internetul

Screenshot_5_compressed

Imaginea de mai sus e un titlu de pe site-ul digi24.ro. Așadar, rușii s-au supărat că Telegram nu le dă cheile necesare ca să decripteze niște mesaje aparent care au legătură cu organizațiile teroriste ruse și vor să blocheze accesul la aplicație.

Treaba stă cam așa. Asta e o propagandă de doi lei pe care Rusia o folosește drept fațadă. Nu știu exact la ce și pentru ce pentru că nu știu care e treaba pe la ei, dar strict din punctul de vedere al știrii ăsteia, e o fațadă la altceva.

Telegram e o aplicație de chat care oferă posibilitatea criptării mesajelor dintre două persoane. Aplicația folosește un protocol end-to-end encryption propriu denumit MTProto 2.0. Detaliile tehnice ale protocolului ăsta sunt expuse pe pagina celor de la Telegram. Orice om care are cunoștințe în domeniu înțelege cum funcționează encriptarea datelor și înțelege că nici măcar aplicația sau dezvoltatorii ei nu au acces la cheile de encripție private.

Au mai avut și cei de la Telegram scăpările lor, de exemplu vulnerabilitatea asta care permitea unei terțe persoane să vadă când un utilizator intra și ieșea din aplicație bazându-se pe niște informații de tip metadata, dar asta e altă mâncare de pește.

Rușii au servicii și au hackeri pricepuți. Au oameni în domeniu care au studiat atent chestiile alea și și-au dat seama că nu pot să le decripteze sau să le acceseze. Și-au dat evident seama și de faptul că nici măcăr cei de la Telegram nu pot să o facă, așa că soluția nu ar fi fost în nici un caz să îi cheme pe cei de la Telegram să le ceară un lucru de care aceștia nu sunt capabili.

Deci care e scopul blocării aplicației în Rusia? Unul politic. Restul e doar dezbatere publică care influențează oamenii.

Ah, și puțin umor.

When Reuters asked a person in the Russian government on how they would operate without access to Telegram, the person, who asked not be identified due to the sensitivity of the issue, replied by sending a screenshot of his mobile phone with an open VPN app.

Cum recunoști un prost

Mi-a publicat ieri cetin.ro articolul Justiția românească din propria experiență. Lumea a văzut, a citit, și-a format o părere și a comentat sau nu. Mulți s-au inflamat în secțiunea de comentarii de pe site-ul lui în legătură cu asta. Am răspuns tot acolo în comentarii. Dar nu despre asta o să vorbesc astăzi. Nu avea rost să fac un articol în legătură cu niște comentarii. Dar dacă un alt om și-a dedicat din timpul său personal ca să scrie un articol despre mine, o să îmi permit și eu să fac același lucru.

Deci, să vedem articolul. //kishiniov.eu/hai-sa-ne-fie-mila-de-hoti/

Nici nu știu de unde să încep să îi demontez aberațiile prostului ăstuia. Hai să vedem, primul paragraf.

După ce un caz de pedofilie a fost folosit să justifice o prostie, aflu de suferințele unui tânăr care ani de zile a furat bani de pe carduri. Cam 100.000 de euro, conform articolului de aici – unde autorii sunt impresionați că puștiul de 13 ani a fost luat cu mascații la 6 dimineața, pe când se afla la începutul carierei.

Ok, în primul rând omul nu știe să se exprime coerent și nici să editeze un text. Nu văd link unde scrie „aici„, deci nici măcar nu știu despre ce articol e vorba. Probabil cel de pe recorder.ro. În fine, lăsăm asta la o parte și trecem mai departe.

furt-card-700x350

Vedem o imagine cu un card și un text. Mă bucur că sunt atât de important și ăsta e atât de prost încât nu numai că și-a dedicat timpul să scrie un articol despre mine, a dechis și un program de editare a imaginilor ca să facă și o imagine. Băi, sunt emoționat, ce să mai. Singura problemă e că nu înțeleg scopul imaginii ăleia. Ok, ai pus o imagine cu un card. Dar de ce și textul tot în imagine? Că nu are nici un rost. Dacă ai text, scrie-l text. Sau o fi parte dintr-un afiș dintr-o campanie guvernamentală pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor informatice, nu știu. N-ai cum să îți dai seama, calitatea e aceeași.

Aici puteți citi părerea tânărului despre ce i s-a întâmplat. Și surpriză! – sunt de vină judecătoarea care i-a dat maximul pedepsei și sistemul de justiție de rahat.

Să recapitulăm: omul s-a apucat de furat bani de pe cardurile altora prin 2012, în 2013 i-a bătut poliția la ușă și l-au rugat să se oprească – dar omul a tras tare până în 2016 cu furăciunile când a fost extrem de surprins să afle că a fost condamnat în primă instanță. Așa de surprins a fost că s-a apucat și mai tare de furat bani de pe cardurile altora, cu gândul să fugă din țară.

Dar cel mai tare l-a deranjat faptul că judecătoarea i s-a adresat pe un ton neprietenos și a făcut o ”remarcă morală” la adresa lui. Vă dați seama? Înainte și după ce judecătoarea i s-a adresat pe un ton neprietenos omul nostru fura cu ambele mâini – dar totuși, chiar așa, ton neprietenos?

Din nou, omul vine cu propria versiune a poveștii mele dar în viziunea lui. Când dracului am spus eu vreodată că ar fi de vină judecătoarea care mi-a aplicat pedeapsa CĂ mi-a aplicat o pedeapsă? E logic că asta ar fi și trebuit să se întâmple din moment ce am comis infracțiuni. Ce am spus eu acolo e că ea mi-a aplicat o pedeapsă „pentru a avea timp să îmi termin studiile”, iar eu nu am terminat nici măcar o clasă în plus în detenție pentru că sistemul e de căcat.

O pedeapsă funcționează în felul următor: scopul pedepsei este de a reintegra individul în societate raportat la nevoile lui personale identificate de către instanță. Instanța a identificat că nevoile mele ar fi să îmi termin studiile. M-a trimis la pușcărie ca să îmi termin studiile și am ieșit de acolo fix cum am intrat, fără nici o educație în plus. Și atunci cum a fost atins scopul pedepsei? Simplu, nu a fost.

Iar doamna judecător despre care am vorbit mai sus, este, evident, sau era, o persoană abilitată care să îmi judece mie cauza. Rolul judecătorului într-un proces penal este în primul rând să asigure aflarea adevărului și respectarea legii, până la capăt. De la începutul, pe parcursul și până la sfârșitul procesului penal. Legea, ad-literam, așa cum este ea. Nu comentăm că legea e bună sau proastă, asta e o părere, o afirmație. Vorbim de fapte. Legea există într-o anumită formă și cu toții suntem obligați să o respectăm în forma aia.

Eu nu am respectat-o, am comis infracțiuni. Am fost prins și în cele din urmă judecat, conform legii – într-o oarecare măsură. Atâta timp cât repercursiunile o să le suport tot în baza legii, am pretenția și dorința de a îmi fi respectate TOATE prevederile legale în timpul procesului. TOATE. Repet, TOATE. Dacă judecătoarea în cauză a considerat de cuviință și legal să facă acele afirmații despre mine în cadrul acelei ședință de judecată, afirmații prin care mai târziu și-a creeat cadrul legal și justificarea legală pentru a motiva hotărârea pe care a luat-o – atunci tot corect și legal ar fi fost ca acea justificare să fie transpunsă în hotărârea penală FIX așa cum a fost făcută și susținută. Transformarea asta de cuvinte, din „ești un parazit nerecunoscător care nu apreciază ce are, iar eu știu pentru că și eu am avut copil și asta demonstrează cumva că cunosc în mod absolut toate detaliile ce implică creșterea și dezvoltarea emoțională a unui adolescent” în „pentru a avea timp să își termine studiile” nu e deloc legală și într-o justiție normală nu ar fi avut loc. Că așa funcționează lucrurile. Eu sunt inculpat, am făcut, îmi asum. Tu ești magistrat, iei o decizie sau pui o concluzie în exercitarea funcției tale, îți asumi.

Încă o dată, fac o pauză aici ca să spun că asta nu reflectă deloc nici măcar opinia mea personală în ceea ce privește magistrații, adică toți. Nu. Pot să spun că eu cred că majoritatea dintre ei sunt oameni bine pregătiți, de care este nevoie într-o societate democratică, cum este nevoie și de poliție și de alte organe ale statului. Situația pe care am prezentat-o mai sus reflectă fix opinia mea personală coroborată cu anumite fapte obiective față de UN magistrat, nu de magistrați în general. Despre legislația prost gândită, asta e altă discuție care ar devia de la subiectul actual.

Doar că nu ”sistemul” e de vină – ci părinții lui care au scăpat ca prin urechile acului de o condamnare pentru complicitate. Că tată-său îl ajuta să vândă lucrurile cumpărate cu banii de pe cardurile altora (de aici). Ca în cazul de pedofilie, părinții și-au abandonat responsabilitățile față de minor.

Și deja nu mai prea știm unde e sudul și nordul. Haiducelul ăsta, după ce se victimizează mai are puțin și face saltul spre poziția de erou. A furat și el niște bani de pe niște carduri, era copil, ce? a omorât pe cineva?

Băi, dacă golește cardul unuia care nu are alte venituri îl cam condamnă pe ăla la foame o perioadă destul de lungă, îl bagă în datorii până își rezolvă problema. Și nu vreau să aud că proprietarii cardurilor sunt vinovați că nu au știut să se protejeze. Furtul e furt și cu asta basta.

Băi, din moment ce tu ți-ai permis să îl bagi și pe taică-meu în discuția asta, o să îmi permit și eu să remarc că îmi pare rău pentru stimata ta mamă că trebuie să trăiască cu faptul că fiul ei e un idiot notoriu. Chiar îmi pare rău.

În altă ordine de idei, tu faci afirmații care nu se bazează pe fapte. Spui că taică-meu m-a ajutat să vând o parte din bunurile obținute. Asta se numește în cadru legal atât complicitate cât și tăinuire și dacă, DACĂ ar fi fost așa atunci ar fi fost și taică-meu inculpat în proces. Ceea ce nu s-a întâmplat pentru că el nu a avut nicio legătură cu treaba asta. Tu ești un căcat prost care pune concluzii fără să aibă o bază pe care le pune. Și muie pentru analogia tâmpită cu pedofilul. Ești un prost. Stai jos, ai doi.

Și ca să fiu obiectiv și să îți exemplific puțin cum e cu vitctimizarea asta, sper să faci cancer și când o să fii pe patul de spital în dureri cumplite așteptându-ți tratamentul, doctorul să treacă pe lângă tine nepăsător. Iar când ai să îl tragi de mânecă, curgându-ți balele din gură ca unui moș cirotic, și ai să îl rogi să îți aducă tratamentul, doctorul să îți răspundă „hai bă nu te mai victimiza atâta, ce, mare chestie, și eu am avut o rudă bolnavă de cancer dar nu făcea așa urât ca tine. Păi ce te plângi atâta toată ziua, stai acolo și așteaptă că dacă mai rămân pastile după ce le administrez tratamentul la ăia cu bani mai mulți ca tine îți aduc și ție. Dă-te dreacu` de sărac.”

Și ca să închei, titlul este „Cum recunoști un prost”. Îl recunoști atunci când spune că educația sexuală nu e importantă în școli. Așa îl recunoști. Sau după căcaturile naționaliste pe care le postează pe facebook. Jurnalist cică.

Despre idioții de pe Facebook

Eram pe Facebook mai devreme și văd postarea asta.Screenshot_1

În general când există postări de astea există o singură categorie de idioți. Ăia care cred că e legitim când văd o postare care include un Superman care pare că suferă de leucemie, un logo Facebook redimensionat prost, o poză cu Mark redimensionată prost și un text făcut în Paint. Și fac ce scriu în poză pentru că proști și pentru că instinctul de turmă. Pe ăia îi vedem clar în numărul de comentarii – peste 25.000 în acest moment. Ăia deja sunt ireversibil pierduți și nu mai poți să le faci nimic. Ăia sunt totuși într-un fel inocenți.

Pe ăia o să îi lăsăm în pace acum și o să trecem mai departe, la categoria mai periculoasă, aia a idioților agresivi. Ca ăsta din poză.

Screenshot_2

Hai să recapitulăm. Ce văd eu când mă uit la postarea lui Micutzu? Că omul a semnalat că erau la acel moment 22.000 de idioți care au dat reply la postarea unei pagini de Facebook care are usernameul ilie.jr.

Screenshot_3

Ce vede idiotul agresiv din comentariul de mai sus când se uită la postarea lui Micutzu? Idiotul agresiv de mai sus vede că Micutzu de fapt ar fi dat share la postarea aia pentru că ar fi crezut că e pe bune.

Iar idiotul nostru agresiv se sesisează. Pentru că ăsta e un tip mai special de idiot. Ăsta e un idiot informat, urmărește opt pagini de știri pe Facebook și are o părere despre orice, comentează și se inflamează online indiferent care e subiectul pentru că el vrea ca lumea să remarce faptul că el are o părere și că și-o susține sus și tare. Nu contează că mai mult din jumătate din lucrurile la care comentează nu le înțelege. Nu contează că părerile lui se formează în general ca și contra-păreri la părerile altora ca el, nu. Pentru el contează că dacă cineva comentează la o poză cu un măr „ăsta e un măr”, atunci el nu poate să stea deoparte și să se gândească „uite, o poză cu un măr la care unul a comentat că ăla e un măr. Ia să vedem, cât e ceasul? 19:53. Ok, mai am timp 7 minute până intră Gâdea în direct cu o oală de căcat la televizor din care ne dă la toți câte o linguriță, ia să mă inflamez eu repede pe subiectul ăsta.” În cazul de față, nici nu mai contează că și ălalalt era la fel de prost pentru că a simțit nevoia să spună public la o poză cu un măr că ăla e un măr. Nu, ăla era idiotul pacifist și inocent. Ăla nu era atât de deranjant și contextul nici nu mai contează aici. Aici contează că indiferent care e subiectul, idiotul agresiv trebuie să aibă o părere și el își formează părerea strict ca să fie în contradictoriu cu ceilalți ca să aibă o cauză pe care să o susțină.

Idiotul apasă pe reply. „Bă, da tu ești prost? Păi ce crezi, că noi suntem atât de idioți încât noi nu ne-am dat seama că ăla e un măr? Bine că ești tu deștept. Și ia stai așa, dar de unde știi tu că ăla chiar e un măr? I-ai făcut tu analiza microbiologică să vezi că așa e? Dacă nu e un măr și e o pară? Ce, știi tu sigur cum arată toate speciile de mere și pere de pe Pământ? EȘTI PROST ȘI EU SUNT DEȘTEPT PENTRU CĂ EU TE CONTRAZIC MAI TARE ȘI MAI RĂSPICAT ȘI ASTA FACE CA PĂREREA MEA SĂ FIE MAI VALIDĂ DECÂT A TA.”

E trist că orice idiot are acum dreptul să aibă acces la Internet. Și la ajutor social. Pot să pariez că peste 70% din ăia care au comentat la postarea originală trăiesc pe ajutor social sau alocațiile copiilor. Dacă ar fi necesar un test de inteligență ca să accesezi Internetul, 70% din utilizatori ar dispărea și am avea un Internet mai bun.

Și nu mă refer la genul ăla de test de inteligență cu pătrățele și căcaturi. Nu, un test simplu cu câteva întrebări care să identifice mai degrabă capacitatea individului de a lua o decizie și a își forma o părere în mod rațional. Gen:

  1. Ce părere ai despre conflictele contemporane raportate la influențele geo-politice actuale? Varianta 1: Vreau să răspund. Varianta 2: Nu știu, nu mă bag.

Băi, orice om cu puțină decență și bun-simț care nu e expert în domeniul ăsta și-ar da seama că nu are nici o idee despre ce e vorba și că nu poate implicit să aibă o părere despre un lucru pe care nu îl cunoaște. Ar bifa „nu știu„ și ar trece mai departe. În afară de idioții agresivi care ar porni televizorul, ar da pe Antena 3 sau Realitatea și ar aștepta până ar apărea ceva care să aibă și cea mai mică legătură cu întrebarea. După care ar sta frumos cu polonicul lângă televizor, ar înghiți căcat pe tema asta până le-ar plesni stomacul și după ar veni și ar răspândi o parte din căcatul care se revarsă din ei printr-un răspuns la întrebarea de mai sus. Asta ar face idioții agresivi.

Și ca să nu ne limităm la Internet, am putea duce chestia la nivelul următor și să facem din asta o condiție existențială pentru dreptul la viață. Din Internet mai bun ajungem la o lume mai bună. Dar dacă aș zice asta ar sări unul să-mi spună că „și idioții ie oameni„ și dreptul la viață și bla bla bla. Ok, ar avea dreptate. Dar uite că totuși am zis-o.